Featured Posts

Citat Banksy

"Iniţial eram pornit să salvez lumea, însă acum nu mai sunt sigur că îmi place suficient."

Citat Bogdan Ficeac

"În seara de Halloween a anului 1938, în Statele Unite, un program de radio ce transmitea muzică spaniolă a fost întrerupt de un buletin de ştiri în cadrul căruia se anunţa observarea unor explozii neobişnuite pe planeta Marte. După care, programul muzical a continuat. Ceva mai târziu, din nou o întrerupere, pentru a transmite în direct un reportaj din Grover's Mill, o micuţă localitate din statul New Jersey, unde un cilindru uriaş a lovit Pământul cu o forţă teribilă. Se pare că în acel moment, circa un milion de americani ascultau emisiunea. Curio­zitatea a fost înlocuită treptat de teamă atunci când reporterul, şi el speriat, a început să descrie cum se deşurubează capătul exte­rior al cilindrului (în difuzoare se auzeau nişte scrâşnete cu ade­vărat lugubre) şi din interiorul maşinăriei apar nişte creaturi uriaşe, sclipitoare, cu tentacule imense şi ochi ca de şarpe. Pe măsură ce continua reportajul de la faţa locului, panica se răspândea. Înfricoşaţi, reporterii relatau cum această avan­gardă a invadatorilor de pe Marte a început să cucerească New Jersey, să ucidă pe oricine ar fi încercat să i se opună şi să se îndrepte spre inima New Yorkului. În cadrul emisiunii se auzeau tot mai des apeluri ale autorităţilor către populaţie, pentru evacuarea unor întregi zone... Sute de mii de oameni au intrat în panică şi mulţi dintre ei şi-au părăsit locuinţele pentru a scăpa de invazia marţienilorCe se întâmplase de fapt?

În fiecare an, în noaptea de Halloween, americanii se deghizează în fantome, monştri, vampiri şi alte figuri de groază. Sărbătoarea provine dintr-un vechi obicei celt, care urmărea îmbunarea spiritelor celor morţi. Datina s-a răspândit în Statele Unite, Canada şi teritoriile brita­nice, devenind un prilej de carnaval şi distracţie. Copiii merg cu colindul, deghizaţi în fantome, şi "ameninţă" gazdele că le vor face surprize neplăcute dacă nu îi vor îmbuna cu ceva dulciuri, iar adulţii se întrec în păcăleli. În noaptea de 31 octombrie 1938, Orson Wells, cel care avea să devină unul dintre cei mai vestiţi regizori şi actori americani, s-a gândit să adapteze radiofonic celebrul roman ştiinţifico-fantastic Războiul lumilor, scris de H.G. Wells. Împreună cu colegii săi, actorii de la Mercury Theater, au interpretat extrem de realist momentele dramatice ale "invadării" Americii de către hidoasele "creaturi marţiene". Efectele speciale au fost improvizate şi ele cu foarte multă abili­tate, reuşind amplificarea tensiunii şi inducerea sentimentului de panică. Spre exemplu, pentru a reda sonor celebra deşurubare a cilindrului, tehnicienii au găsit un borcan cu capac, pe care l-au deschis în bazinul WC-ului pentru a da o rezonanţă specială scrâşnetelor.
Cum de au căzut atât de mulţi americani pradă păcălelii? În primul rând trebuie amintit că piesa a fost transmisă în 1938, deci înainte de "era televizorului". Pe atunci, radioul era unica sursă de muzică, divertisment, piese de teatru, dar şi de ştiri de ultimă oră. Apoi, piesa copia foarte exact sistemul de transmitere a şti­rilor şi a reportajelor în direct, în plus, foarte mulţi dintre ascultători pierduseră începutul când emisiunea fusese clar prezentată ca o adaptare radiofonică a romanului Războiul lumilor. Orson Wells a ales ora începerii emisiunii cu puţin înainte de finalul unui foarte îndrăgit spectacol radiofonic, Charlie McCarthy, ce se desfăşura pe un alt post de radio. Majoritatea ascultătorilor au aşteptat finalul acelui spectacol şi abia după aceea au comutat pe frecvenţa postului de muzică spaniolă, pierzând astfel prezentarea din debutul emisiunii.

Dincolo de aceste explicaţii, mai există şi o alta ţinând de structura psihicului uman, de psihologia socială. Auzind acele "reportaje" înfricoşătoare, dar şi aproape incredibile, foarte mulţi dintre ascultători au căutat să vadă cum se comportă cei împreună cu care audiau emisiunea. Cum toţi erau îngrijoraţi şi speriaţi, orice îndoială a dispărut. Ne-am sărutat unii pe alţii pentru că ne aşteptam să murim dintr-o clipă în alta, îşi amintea un ascultă­tor. Mulţi dintre cei convinşi că tot ceea ce aud la radio se întâmplă cu adevărat au găsit chiar şi corespondenţe în realitatea imediată, interpretând instinctiv, "în cheie proprie", observaţiile, pentru a se potrivi cu ceea ce se transmitea în difuzoare. Ne-am uitat pe fereastră şi Wyoming Avenue era negru de maşini. Mi-am dat seama că oamenii încercau să fugă, să scape..., spunea un ascultător, pentru ca altul să adauge: Pe strada mea nu se zărea nici o maşină. M-am gândit că drumurile erau blocate de ambuteiaje, din cauză că foarte multe căi de acces fuseseră distruse de invadatori. 
Fenomenul care a produs o asemenea psihoză în masă a fost denumit Contagiune, printr-un paralelism cu termenul medical ce semnifică răspândirea unei epidemii. În psihologia socială, contagiunea reprezintă transmiterea rapidă la nivelul mulţimilor de oameni, a emoţiilor şi a manifestărilor de comportament. De fiecare dată când un individ se află într-o situaţie ambiguă, el încearcă să se adapteze reacţiilor celorlalţi. Din păcate, într-o astfel de situaţie confuză, nici ceilalţi nu ştiu mai mult decât el. Din cauza contagiunii, psihozele în masă capătă, uneori, proporţii incredibile." – Tehnici de manipulare

Citat Andrei Plesu

"Cultura nu presupune, în mod necesar, rigoare morală; din cultură nu se poate deduce un cod moral. Întâlnim, de aceea, din păcate, nenumăraţi oameni de cultură admirabili prin cunoştinţele lor, dar pe care, omeneşte vorbind, nu dai doi bani: e plină lumea de lepre cultivate, de cărturari insalubri, de autorităţi intelectuale lipsite de orice autoritate morală. Dacă aşa stau lucrurile — şi aşa stau! — atunci cultura se face vinovată de a‑ţi da o prea mare libertate: libertatea de a te ocupa de orice, în orice condiţii." – Minima Moralia